Turist fiind prin India, esti binecuvantat in majoritatea timpului de o postura regeasca insuflata de localnici, care mai toti iti zambesc cautandu-ti privirea, te poftesc in casele lor sau pur si simplu sunt atenti la cum ar putea sa te agate la o vorba. Asa stiu ei sa iti ofere importanta, iar deschiderea asta ramane cu tine cam oriunde ai pribegi de-a lungul si de-a latul Indiei.

Singurele momente in care interesul si atentia lor te aseaza oarecum deoparte, sunt atunci cand nimeresti in mijlocul unei sarbatori sau ceremonii religioase. Observi atunci cum multimea localnicilor se metamorfozeaza intr-un imens suvoi de energie si credinta, catre un crez, un templu sau o zeitate. Trairile oamenilor si desfasurarea evenimentului sunt atat de intense si acaparante, incat tu, obisnuit pana atunci sa primesti crema atentiei, ramai un gura-casca, expus unui film documentar de colectie, fara subtitrare.

Va promisesem in ultimul episod ca vom intra cu prima ocazie pe strazile Pushkarului, unde ultimele zile ale iarmarocului lasa loc spiritualitatii si sarbatoririi lui Brahma, Zeitatea Creatiei in religia Hindusa.

In tot restul anului, un orasel tacut sub praful desertului, Pushkarul se transforma in aceste cateva zile intr-o oaza a spiritualitatii, adunand laolalta mii de Hindu, Sadhu, Brahmani si pelerini din toate colturile Indiei. Strazile curg spre lacul sfant al Pushkarului, acolo unde inima sarbatorii aduna toata multimea, culoarea si suflarea acelor zile.

Simplul fapt de a te lasa abandonat in spectacolului strazii, de a privi bogatia ce se desfasoara libera in fata ta, era pentru mine insusi motivul pentru care plecasem spre India. Ma simteam ca la o scena din teatrul vietii la care nu se taia bilet.

Legenda spune ca pe acest lac Brahma venise impreuna cu sotia lui pentru un ceremonial al mortificarii sale, dar din cauza ca sotia sa nu a participat, Brahma s-a insurat cu o alta femeie. Savitri, sotia legitima, vadit deranjata de fapta, l-a blestemat pe Brahma sa nu mai fie slavit in niciun alt loc din lume, in afara lacului sfant si a templului din Pushkar. Sa fi fost sau nu asa, cunoastem si noi puterea legendelor, insa asta nu are nicio importanta atata timp cat cei de acolo vin de la sute de kilometri distanta cu acest adevar in suflet.

Scenele de pe lac va sunt deja cunoscute din primul episod, cel dedicat sfantului Gange, oamenii pastrand aceeasi credinta intru spalarea pacatelor si curatarea trupului.

Punctul culminant al celor aproape 10 zile si incheierea lui Kartik Poornima (in traducere directa "festivalul luminilor zeitatilor") sunt celebrate de catre preoti si toti cei sositi in ultima noapte printr-un festin al luminilor pe lacul sfant. Intelesurile si simbolurile ceremoniei nu le-am perceput nici pe departe, sarbatoarea avand mult prea multe conotatii religioase, idei, crezuri si concepte pe care le-as fi putut aprofunda in mai mult decat cele 4 zile de stat in Pushkar. 

Mai tin doar sa va spun ca in fiecare an aceasta sarbatoare este fixata astfel incat incheierea ei sa coincida cu ultima zi de luna plin dintre Octombrie si Noiembrie. Asadar, daca reportajul despre Pushkar v-a deschis macar putin apetitul pentru a vizita cel mai mare iarmaroc al Asiei, stiti sa va calculati singuri cand se va intampla acesta anul viitor :)

Cam tot in aceeasi perioada, doar la cateva zile distanta, insa de data aceasta sarbatorita de intreaga Indie, este Diwali-ul, o sarbatoare de 5 zile careia fiecare religie ii confera intelesuri diferite. In esenta insa, ea este tot o sarbatoare semnificand triumful binelui asupra raului si constientizarea de catre fiecare a 'Luminii interioare'.

Miezul filozofiei hinduse spune ca exista ceva dincolo de granitele corpului fizic si ale mintii, ceva care este pur, infinit si etern numit Atman. Prin trezirea acestui Eu (Lumina interioara), oamenii scapa de ignoranta, de masca ce acopera adevarata natura a fiecarui suflet. Asa cum oamenii sarbatoresc nasterea corpului fizic, odata pe an, Diwali este o celebrare a trezirii Luminii fiecaruia.

Cam oricand ai merge in India si oriunde te-ai afla, este imposibil sa nu nimeresti in mijlocul unei sarbatori religioase sau de alta natura. Este rezultatul multitudinii de culturi, religii si zone geografice care impreuna alcatuiesc acest imens mozaic. Ce ati vazut mai sus este putinul fotografic pe care am reusit sa-l aduc in graba timpului si a zilelor numarate ce treceau ireversibil. Dar nimic, nicio fotografie si
niciun reportaj nu pot egala experienta prezentei fizice intr-o sarbatoare indiana.

Namaste!